Unde mi-i sufletul

Unde mi-i sufletul?

Nici la mine,
nici la tine.

Unde mi-e fericirea mai mare?
Tu nu ești, oricum.
Și-n alte părți...
Promit să mă caut
azi după-amiază,
c-acum stau și-mi beau cafeaua
și citesc unșpe' rânduri
dintr-o carte luată în grabă-
pentru momente ca astea.

Aș avea o idee
pe unde s-ar putea ascunde.

Da' îl las să se cufunde
și să-și dea jos stratul gros
de plictiseli
tristeți
dorințe
gânduri
oameni-
ca să-mi aparțină iar.

Mă amuză uneori
dorințele-i.
Mă amuză că și le păstrează
crezând că lumea le-aude oricum.
Nici cel mai apropiat suflet
nu-i vede tristețea.
Și nu-nțelege și se-amărăște.
Și se adâncește-n gânduri
și devine-apoi prea om.

L-am adus aici
întocmai ca să-l pierd
pentru a nu-l pierde.
Am să-l caut,
dar de nu-i pregătit
îl las să-mi vină
când s-o simți destul de liber.
Că nu-i al meu, nu-i nici al tău,
și nici al mării.

Sunt doar eu.
Și mi-era dor de mine.

Pepene

Dimineață mâncam.
Mă și gândeam...

Aș fi un pepene
zemos, nu neapărat dulce.
Cu sâmburi
pe care tu-i arunci
de frică.
Nu-ți face nimic.
E bun, mestecă-i;
că altfel nu mă simți.
Și coaja mi-i tare,
dar dacă mă scapi
dusă-s.
Înainte să mă iei,
verifici:
Sună a suflet gol?
A suflet plin?
O fi dulce?
O fi coaptă?
Iei, oricum,
de poftă.
Și mă speli,
crezând că m-o fi murdărit pământul.
Dar eu din pământ și sâmburi sunt.
Și mă despici
fără milă.
Nu mă doare.
E mai bine despicată
decât uitată-n soare.
Mă guști.
Sunt bună. La mijloc.
În rest... acceptabilă.
Lași la urmă nucleul
ca să-ți rămână un gust dulce.
Nu știi, totuși, că de fapt,
vei avea un gust de
"mai vreau"?
Cauți altul.
Nu-i nimic.
Vara se termină,
pepenii se uită.
Dar eu m-am făcut sâmbure
că ei țin mai mult.

La fel și noi.
Numai că noi,
sâmbure fiind,
ne-am uitat
în înflorire;
chiar de uneori mai suntem despicați,
mâncați, terminați.
Existăm pentru a fi
dulci, zemoși, copți.
Doar împreună.

Cum creștem noi

Creștem:
suflete
pe noi
frumos
sentimente
idei
și împreună.

Mai creștem:
niciodată destul
parcă numai în lățime
dacă ne convine
până ne culcăm
când ne trezim
dacă dormim.

Și mai creștem și:
visuri
din cauza lor
datorită lor
pentru ei
glumesc.
Pentru noi.

Creștem deci:
neîncetat
iremediabil
până la cer.
Promit totuși că
frumos
și împreună.

Poți

Nu vreau
să profiți,
dar

Poți să-mi fii aer.
Poți să-mi fii apă.
Poți să-mi fii pământ.
și Poți să-mi fii și foc.

Poți să-mi fii aer.
Poți să mă învii
și poți să mă sufoci.

Poți să-mi fii apă.
Poți să-mi potolești setea,
dar poți să ma îneci.

Poți să-mi fii pământ.
Poți să mă hrănești,
și poți să mă îngropi.

Poți să-mi fii foc.
Poți să-ncălzești,
poți să mă și arzi.

Acum că-ți știi puterea,
în ce fel ai să îmi fii?

Te inspir

Te inspir.
Nu te-aș mai expira,
chit c-ar aduce moartea.
Te inspir,
deși tu-mi ești muză,
tu-mi ești zahir-
uneori.

Te-acopăr
în iubire
ca să nu-mi răcești.
Te-acopăr-
poate din egoism.
Oricum, de frică.

Te-nviu,
deși mai tare-mi învii tu
pulsul
și dorința
de-a scrâșni.
Te-nviu-
așa cum primăvara
m-nviat pe mine
acum 2 decenii.

Te-tot.
Și acum abia
Tot- e și alfa și omega,
e etern.
Totuși,
un lucru n-am să te.

De ce?

De ce mi-e mie
ce ți-a fost ție
și când are să fie
neatins?

Niciodată.
Atins mi-e sufletul
de milioane.
Atins ți-e corpul
de zeci.
Atinsă ne e viața
de sute
de ori.

De ce?
Și care-i logica?
De ce
nu știm cum s-atingem
fără să stricăm?
De ce
ai sacrificat
atâtea vieți, corpuri și suflete
ca să ajungi aici?
Și nici nu știi...
Poate-i o ofrandă
și această mie oară...
De ce
nu suntem învățați dintotdeauna?
De ce
ne-am dezvățat cândva?
De ce-aș fi vrut să uit,
s-am altceva?

Aștept răspuns.

Te-ating

Mi-e frică
să ating
ce ai atins-
poate sparg, poate stric.
Şi nu mai eşti.

Un râs forţat,
un plâns ascuns.
O-mbrăţişare, o contopire.
Te-ating pe tine
cât mai pot,
c-apoi adorm. De tot.

Cred că
ne vedem peste vreo sută
şi ceva de zile.
Câte am să am
să-ţi zic.
Nu-ţi povestesc.
Mai bine să nu ştim-
eu de tine,
tu de mine.
Dac-ar fi trebuit
să aflu...
Nu treceau atâtea mii
de zile în tăcere.

Nu?

Eu adorm
şi mă prefac în om normal.
Tu ai să pleci
şi te prefaci în perfecţiune.

Şi ştii de toate,
dar de mine?