Te inspir.
Nu te-aș mai expira,
chit c-ar aduce moartea.
Te inspir,
deși tu-mi ești muză,
tu-mi ești zahir-
uneori.
Te-acopăr
în iubire
ca să nu-mi răcești.
Te-acopăr-
poate din egoism.
Oricum, de frică.
Te-nviu,
deși mai tare-mi învii tu
pulsul
și dorința
de-a scrâșni.
Te-nviu-
așa cum primăvara
m-nviat pe mine
acum 2 decenii.
Te-tot.
Și acum abia
Tot- e și alfa și omega,
e etern.
Totuși,
un lucru n-am să te.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu