Suflet (Unde? )

Suflet frumos
prins cândva în corp senin,
unde te-ai dus?
Te-auzeam cum voiai
dublare, divizare.
Ai reuşit? De unde...
Cred c-ai plecat;
oare de tot?
Eu te-aştept.
Nu după aşteptare te-nmoi tu?
Zâmbeai tâmp.
Cum zâmbeşte-un suflet?
Se colorează, se-amestecă
în nuanţe care tind spre imposibilitate.
Unde eşti, suflet blând?
Ce-ai lăsat aici?
Mai bine plecai de tot.
Spre ce te-ai dus?
Hai înapoi!
că eu pe-altcineva nu primesc;
ei da.
Zâmbeai când auzeai de facere;
m-amuză.
Sceptic erai, şi totuşi te-ai dus.
Sau m-ai minţit?
Nuu... Tu n-ai zis, eu am simţit.
Unde? Spre ce să te caut?
Trei sferturi eşti la stânga,
un sfert te găsesc la dreapta.
În sfertul acela nu mai erai colorat,
şi dacă-mi amintesc,
cele trei sferturi te-au secat.
Mai bine hai acasă.
E bine acasă?
Ce te-ai topit când ai auzit!
Asta mi te-a luat?
Mai bine vino!
că eu chiar am un gol,
la propriu.
Şi mergem împreună
spre ce hotărâm.
Suflet frumos,
sper că zâmbeşti...

Himeră

Mă bucur când te ţin
deşi greutatea vinei mă sileşte
să-mi las mâinile în jos.
Mi-era dor să-ţi simt geografia
corpului şi să-ţi văd privirea
încrucişată cu a mea.
Cu zâmbetul tău sper să mă-ntalnesc
din întâmplare peste şapte ani,
să fie-acelaşi.
Acelaşi o să fie, aceleaşi vorbe
sau gânduri măcar,
că tu te descurci,
numai eu să vreau.
Să vreau?
Să te las să ştii unde mi-e drumul,
că tu-l urmezi
şi mă ajungi. Te descurci.
Că eu ţi-am fost lumină.
Ar fi trebuit să mă scald în libov
până la fund, nu să simt
că mă-nec,
ci că-l respir. Te respir.
Mă bucur
când ne-ntâlnim în aceeaşi himeră.
Ai să stai aici nelimitat?
Am să mi te port nedeterminat;
cum te-am purtat un minus infinit
care în modul, o sa fie mereu cu plus.
Data viitoare să fie:
eu mai mult,
tu la fel.
A pleca, a rămâne;
separat, împreună;
cu cine?