Te-ating

Mi-e frică
să ating
ce ai atins-
poate sparg, poate stric.
Şi nu mai eşti.

Un râs forţat,
un plâns ascuns.
O-mbrăţişare, o contopire.
Te-ating pe tine
cât mai pot,
c-apoi adorm. De tot.

Cred că
ne vedem peste vreo sută
şi ceva de zile.
Câte am să am
să-ţi zic.
Nu-ţi povestesc.
Mai bine să nu ştim-
eu de tine,
tu de mine.
Dac-ar fi trebuit
să aflu...
Nu treceau atâtea mii
de zile în tăcere.

Nu?

Eu adorm
şi mă prefac în om normal.
Tu ai să pleci
şi te prefaci în perfecţiune.

Şi ştii de toate,
dar de mine?