De ce mi-e mie
ce ți-a fost ție
și când are să fie
neatins?
Niciodată.
Atins mi-e sufletul
de milioane.
Atins ți-e corpul
de zeci.
Atinsă ne e viața
de sute
de ori.
De ce?
Și care-i logica?
De ce
nu știm cum s-atingem
fără să stricăm?
De ce
ai sacrificat
atâtea vieți, corpuri și suflete
ca să ajungi aici?
Și nici nu știi...
Poate-i o ofrandă
și această mie oară...
De ce
nu suntem învățați dintotdeauna?
De ce
ne-am dezvățat cândva?
De ce-aș fi vrut să uit,
s-am altceva?
Aștept răspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu