Tu şi Eu şi tu şi eu

Torceai
cât erai la mine-n gând
şi mă gâdilai
cât eram la tine-n pat.
Râdeai
cât stăteai la mine în poale
şi zâmbeam la tine-n braţe.
Iubeai
cât erai în privirea mea
şi iubeam
cât mă înecam în buzele tale.
Părul meu era una cu al tău
cât împărţeam perna.
Pătura niciodată.
Amuzant e cum
Eşti deşi nu eşti.
Inexplicabil Te car în spate,
de mână Te trag după mine,
Te împing
ca să Nu rămâi în urmă.
Doar N-ai fi vrut să rămâi...
Decât cu mine poate.
Dar Ai rămas de atâtea ori
fără a şti
că altfel poate ai fi plecat
aşa că Te-am rugat să taci
până pleci
ca să rămânem doar Noi doi.
Chicoteai
când m-ai auzit aberând despre asta.
Ce mult îmi plăcea
să Te ştiu aici
mereu, aşa cum ai să rămâi.
Cel puţin Tu, dacă tu nu.
Înţelegi Tu.
Poate într-o zi aveţi să fiţi tot una
Tu cu tine
şi ai să fii fiind
ca să te simţim şi Eu şi eu
şi să mă gâdili şi azi, nu doar mâine,
ca să fii pentru Noi.
Toţi patru să fim Unul
nu doar câte unul, doi sau trei.
Eu şi Tu şi eu te aşteptăm
te strigăm
te căutăm.
Ai să vii?

mă gândesc

La tine mă tot gândesc.
La tine tot mă gândesc.
Tot mă gândesc la tine.
Tot la tine mă gândesc.
Mă tot gândesc la tine.
Mă gândesc tot la tine.
Pe care aş alege-o?
Pe tine te-am ales
pe tine te-aş alege acum
pe tine te-aş alege şi mâine
poate şi peste 10 zile
poate şi oricând.
Nu te-am ales, de fapt
că altă soluţie nu era
sau era
dar ohh, ce fiinţă ignorantă sunt-
Nu-mi pasă decât de tine.
Mă uitam pe pereţi
că tu voiai să fii invizibil
sau nu voiai
dar îmi erai.
Faţă-n faţă eram. Nu mă vedeai
nu te auzeam
nu mă interesa
te plictiseam
plecam.
Altă dată m-ai văzut.
Eu nu.
Apoi m-ai auzit
şi nu te-am mai plictisit.
Probabil aveam ochii-nchişi
că era prea noapte
şi mi-era prea somn
şi nu ştiai c-am nevoie
de alarmă.
Cum de eram doar aţipită acum?
Acum cum de eram doar aţipită?
Ca să te aud când vii.
Ca să te văd după ce te aud.
Ca să te simt după ce te văd.
Ca să te sărut după ce te simt.
Ca să te iubesc după ce... după tot
înainte de tot.
La tine am să mă tot gândesc.

Noroc

îmi cufund capul
între buzele tale, apăsându-le,
simţindu-le fiecare celulă.
le muşc apoi
mestecându-le culoarea
împrumutată din sânge.
îmi plimb degetele
peste braţul tău, şoptindu-i
că n-am să-i mai las
vase de sânge sparte.
cu atât să mint măcar.
părul meu îţi gâdilă nasul,
strănuţi şi te sărut de sănatate, de noroc.
privirea-mi este neagră,
ascunsă căci ochii mi-s închişi,
lăsaţi peste ai tăi umeri.
braţele-mi ajung în jurul spatelui tău,
amestecându-te cu mine
în cele mai tăcute îmbrăţişări,
în cele mai adânci momente.
pulsul ţi-l simt
pe oricare centimetru din corp pe care aş alege
să-l ating.
venele mele stau să explodeze
în încercarea de a se desprinde
şi a rămâne lipite de gâtul tău,
cât timp eu mă ridic
întâi într-un picior, apoi în celălalt,
apoi mă prinzi tu de mijloc
şi palma ta îmi acoperă toată talia
şi o simt cum, încleştată mă trage
şi ajung iar aşezată, siameză.
şi secat de energie, trupul stă.
dar de fapt, hiperactivitatea se ascunde
până când gândul de plecare trece.
azi corpul meu rămâne
unde mi-e şi mintea.
ohh, cât noroc să am...

Azi

Jumătate din mine
şi-un punct din ochi
şi câteva degete;
poate puţin şi din râs
deci şi un nerv măcar.
Ţi-am îmbrăcat tricoul
şi ţi-am simţit mai mult
gândurile decât pielea.
Eu-ul tău superior are
să-mi vorbească azi despre noi.
Ascult.
Jumătate din tine,
o şuviţă de păr mai deschisă,
o buză;
câteva gesturi şi expresii
deci şi tăcerea.
Azi mi-ai îmbrăţişat ezitarea;
Libovul îţi părăseşe uşor mintea
şi-mi cuprinde întâi mâna.
Tu nu mai eşti
şi nici eu nu mai-
şi ne încântăm
lipsiţi de margini cum noi suntem.
Şi poate azi
ai tu o jumătate şi un sfert;
că eu sunt goală
în privire-
ţi-am păstrat un loc.
Tot.
Ia-mă cu totul-
mi-e corpul uşor,
neglijabilă măsură
numai de tine simţită.
Un sfert am adus azi,
un tot s-a făcut.

Nu se mai rupe.

Re-

Căpruiul din albastrul meu
te-a găsit-
regăsit.
Mi-a arătat dintotdeauna
vopseaua cu care am
să mă amestec.
E acolo
ca să-mi amintească
că mâna mea dreaptă
stă în stânga ta
și că așa a fost
de când nu ne mai știam.
Dar te-am găsit-
regăsit.
Și-ți întind un deget
și-mi simți vibrația
și-o redai în cuvinte
și-o aud în puls
și-o vezi stând.
Până când?
Nu te întrebi
că tu trăiești
cu mine-acum
când m-ai găsit-
regăsit.
O fi prima oara?
Mă cunoști-
recunoști.
Te pricep
cu atâta lipsă de greutate
încât aș zice ca n-ai fost
amestecat-
doar reamestecat.
Acum,
acum de-atunci.
Alină-mă,
înțelege-mă,
amintește-ți cum-
reamintește-ți.
Lipește-te,
unește-te
căci altceva nu
mai ai ce face,
nu mai vrei a face.

Visează

Deschide-ţi ochii
căci sunt aici, în faţa ta.
Nu mă mai căuta,
nu sunt în alte vise,
sub alte feţe.
Îţi sunt doar
cufundată-n braţe.
Eu nu-ţi sunt la distanţă-
încă.
Ai vrea?
Tu ştii că nu.
Şi-atunci?
Şi tac.
Şi crezi
că eu nu văd,
că eu nu simt.
Dar eu aud
şi eu miros
şi eu privesc
şi tu nu vezi.
Tu m-ai văzut
şi-atât.
Şi crezi
c-am să stau o veşnicie
în tăcere.
În tăcere poate-
dar trăgând-o după mine.
Şi mă întreb,
şi mă întrebi.
Şi n-aş mai râde.
Caut să-nţeleg.
Am ce?
Tu crezi că da,
tu ştii ca nu.
Tu-mi ştii orice acum
dar nu-nţelegi
că numai mie.
Şi-ar fi prea trist
ca eu să aflu
ceea ce ştiam deja.
Dar nu cunoşti,
nu recunoşti
şi nu te recunosc,
nu mă mai cunoşti.
Ai să mă mai visezi?

Pe tine, de tine

Când îţi vine, de fapt,
să spui te iubesc cel mai mult?
Când iubeşti
sau când iubirea-ţi lipseşte?
Cui i-ai spune te iubesc
mai tare?
Celui pe care-l iubeşti
sau celor pe care
nu-i mai iubeşti,
dar îţi lipsesc?
La uşa cui te-ai duce
într-o seara de toamna târzie?
La uşa celui pe care-l iubeşti
sau la a acelora la care obişnuiai
sa mergi?
Şi dintr-o dată nu mai ştii.
Nu mai ştii dacă iubeşti,
a cui eşti.
Parcă ai fi a tuturor.
De fapt, ai iubi să nu fii
nici a lui,
nici a ei,
nici a lor.
Cred ca ţie-ţi place
mai mult
să-ţi fie dor decât
să iubeşti.
Iubeşti mai mult să vrei să zici
ca iubeşti decât s-o faci.
Nu?
Poate
te iubesc
Pe tine pentru că mă iubeşti din prima zi.
Pe tine pentru că nu m-ai iubit la timp.
Pe tine pentru că nu o mai faci.
Şi pe tine pentru că m-ai iubi oricând.
Mi-e dor...
De tine rareori.
De tine nu mi-e dor.
De tine nu-mi mai este.
De tine acum.
Şi tocmai trece
somnul, nu dorul.
Iar iubirea nu ştiu nici dacă era.