Torceai
cât erai la mine-n gând
şi mă gâdilai
cât eram la tine-n pat.
Râdeai
cât stăteai la mine în poale
şi zâmbeam la tine-n braţe.
Iubeai
cât erai în privirea mea
şi iubeam
cât mă înecam în buzele tale.
Părul meu era una cu al tău
cât împărţeam perna.
Pătura niciodată.
Amuzant e cum
Eşti deşi nu eşti.
Inexplicabil Te car în spate,
de mână Te trag după mine,
Te împing
ca să Nu rămâi în urmă.
Doar N-ai fi vrut să rămâi...
Decât cu mine poate.
Dar Ai rămas de atâtea ori
fără a şti
că altfel poate ai fi plecat
aşa că Te-am rugat să taci
până pleci
ca să rămânem doar Noi doi.
Chicoteai
când m-ai auzit aberând despre asta.
Ce mult îmi plăcea
să Te ştiu aici
mereu, aşa cum ai să rămâi.
Cel puţin Tu, dacă tu nu.
Înţelegi Tu.
Poate într-o zi aveţi să fiţi tot una
Tu cu tine
şi ai să fii fiind
ca să te simţim şi Eu şi eu
şi să mă gâdili şi azi, nu doar mâine,
ca să fii pentru Noi.
Toţi patru să fim Unul
nu doar câte unul, doi sau trei.
Eu şi Tu şi eu te aşteptăm
te strigăm
te căutăm.
Ai să vii?
duminică, 1 februarie 2015
Tu şi Eu şi tu şi eu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu