Zece

 M-am așezat apoi lângă el și ea.

 El și ea, nu ei. Nu păreau a fi uniți deși probabil pretind a fi făcuți unul pentru celălalt de ani buni. Dar nu sunt, sunt prea plictisiți unul de celălalt. El întoarce capul după orice siluetă feminină, timp în care ea se preface a nu observa, privind insistent pereții.
 N-au să se despartă oricum. Au să-și piardă viața pentru că sunt prea obosiți să mai caute. Și-au consumat energia încercând să iubească ceva ce n-au să înțeleagă vreodată.
 S-a îndrăgostit de el doar pentru că mirosea la fel ca prima ei dragoste. La rândul lui, el s-a lăsat amagit de faptul că ea purta același nume cu pasiunea lui neîmpărtășită din copilărie. Neștiind, spera că, iubind-o pe ea se va putea ierta. Ea spera, de asemenea, că va putea trăi aceleași clipe juvenile la nesfârșit.
 Ea a realizat prea târziu că îi iubea doar parfumul, care cu timpul nu mai avea nimic special. Nu-și mai amintea nicio clipă petrecută în iboste. El și-l cumpăra din obișnuință. Ea nu i-a mai spus de prea mult timp cât de mult îi adora parfumul. Greșeala a fost că n-a izbutit niciodată să o întrebe ce o face să îl dorească învelit de același abur mereu. Poate dacă o întreba măcar în urmă cu zece ani, nu mai zăcea acum singur în răceala patului. Poate ar fi iubit nu pentru nume. Poate ajungea să iubească ochii cuiva.
 El și-a dat seama ce o ținea alături de ea abia acum două zile. Se plimbau fără a schimba o vorbă când a apărut o fostă colegă de a ei care a strigat-o pe celălalt prenume al ei. I s-a părut mai urâtă ca niciodată. De atunci se chinuie să se trezească. Nu poate crede.
 Le lipsea și îndrăzneala. Niciunul nu avea să se ducă la celălalt luându-și rămas bun.
 Măcar au să învețe din această greșeală.

 Pe banca de vis-a-vis s-a pus un el care a intrat imediat în vorbă cu el și ea. Trebuiau a se preface unul dintre cuplurile acelea care tindeau spre perfecțiune. Asta timp de zece minute, până el s-a ridicat și a plecat. Ea a continuat discuția din politețe, cerându-și scuze în locul lui.
 Ajunsă acasă, s-a simțit mai ușurată ca niciodată nevăzând urmă de el. Nu s-a obosit să desfacă bilețelul lăsat pe masă.
 Nu mai conta că au îmbătrânit cu zece ani.

 El iubește acum un zâmbet, iar ea are cu cine să doarmă.