Liberte

Tu pleci
ea vine.
Ea pleacă
tu te duci.
Liberte, egalite...
unde e?
Speri
s-o regăseşti peste ani,
dar nu acolo unde ai lăsat-o.
Speri
s-o vezi din întâmplare,
sub soare,
cu palmele cufundate-n nisip
si părul jucându-se cu stropii săraţi.
Întâi o vezi,
stai un minut, două, zece...
Mai ştii când ai plecat,
când ea ar fi venit,
când tu te-ai fi dus
dacă ea ar fi plecat?
Dar n-a mai venit.
S-a dus şi ea.
De tot.
Dar e acum, aici,
aceeaşi viaţă bate-n ea,
poate cu un suflet, două în plus.
De ce te-ai fi dus?
De ce n-ai fi minţit,
de ce n-ai fi venit
şi numai te-ai fi dus.
Te-ai dus.
S-a dus.
Iubeşti, laşi liber.
Şi te-ai dus.
Iubeşte, se întoarce.
Cât să te iubească destinul,
să o scoată în drumul tău,
s-o mintă pentru tine?
Te-ai întors.
N-a uitat c-ai plecat
când ea ar fi venit.
Te vede.
Se uită prin tine.
Îl vede.
Ai plecat
când ea ar fi venit.
A plecat şi ea
şi tu te-ai dus.
Dar tu să nu te duci iar
când ai să ma vezi.
Tu să pleci numai o dată,
numai o dată să mai vii.
Să rămânem sub soare
şi dacă nu, să rămânem sub apă;
să rămânem împreună oriunde, oricum.